Autori: Wolfgang Benz, Brigitte Mihok

Traducere din germană de Cristina Grossu-Chiriac

 

În România, discuțiile referitoare la holocaust au început la sfârșitul anilor 1990. Raportul final al Comisiei internaționale pentru studierea holocaustului în România (2004) marchează începutul unei culturi a memoriei în România, din care fac parte un institut național și un monument al holocaustului în București.

În Molodova, după prăbușirea Uniunii Sovietice, două curente luptă pentru supremație de opinie asupra națiunii: românismul și molodvenismul. Această luptă de interpretare impinge holocaustul din Transnistria pe un loc aparent secundar, dacă nu chiar terț în dezbaterea cu privire la memoria societății. S-ar putea afirma chiar că în dezbaterile actuale este vorba mai puțin de memorie, cât și de supremația interpretativă a viitorului națiunii, și de aceea trecutul este instrumentalizat aproape că după bunul plac în contextual mai larg al narațiunii naționale.

Autorii sunt cercetători renumiți ai holocaustului din România, Germania, Marea Britanie și SUA. Articolele referitoare la holocaustul din România tratează diferite aspecte ale prigoanei în Transnistria și reflectă discuția actuală privind responsabilitatea română și germană.
Deschide cartea.